" Socoteste fiecare zi o viata". (Seneca)
" Nu este lucru întelept sa spui: “voi trai”; viata de mâine este prea târzie – traieste azi." (Martialis)
"Il tempo è la cosa più preziosa che un uomo può spendere." (Teofrasto)
A trecut ceva timp de cand Alina imi scria o fraza pe care n-am uitat-o nici azi:
"Fugit irreparabile tempus"
"Il tempo è la cosa più preziosa che un uomo può spendere." (Teofrasto)
"Fugit irreparabile tempus"
Pe atunci nu prea dadeam mare valoare acelor cuvinte, si mai ales pe atunci timpul parca statea pe loc. Desi am avut mereu o viata plina, cand traiam in tara mi se parea ca timpul ...leneveste. Ciudat, poate faceam mai multe decat acum (ma refer la scoala, sport, servici, facultate) dar aveam timp...gol, sau asa mi se parea mie ca ma plictisesc si nu fac nimic.
Azi totul e invers: ma gandeam chiar, daca ziua ar dura de doua ori mai mult, as avea timp sa fac tot ce-mi trece prin minte? Acum mi se par cele 24 de ore prea putine, as vrea mai mult timp, vad atatea lucruri de facut in jurul meu (desi nu lucrez la ora actuala) si ma streseaza ideea ca nu reusesc sa fac tot ce imi propun.
Si fata de trecut...parca nu mai gasesc timp pentru lucruri care le faceam des: sa citesc o carte, sa vad filme sau pur si simplu sa...nu fac nimic.
Acum poate imi dau seama mai bine cat de pretios este timpul si ce dusman ne este in acelasi timp...
Fratele meu ma intreba: "nu te plictisesti fara sa lucrezi"? I-am raspuns surazand "pai n-am timp. Nu stii tu cate as avea de facut zilnic dar ziua zboara si cu ea si saptamana si lunile..."
Cand lucram la birou eram multumita de servici dar si nemultumita pentru ca mi se parea ca cineva imi fura timp pretios: nu vedeam soarele (intram dimineata si ieseam seara), nu ma puteam bucura de copii, de casa, de nimic. N-aveam timp. Aveam bani dar n-aveam timp sa ies, sa fac un concediu cand doream, sa o duc pe Mara la sport,la muzica, sa o ajut la lectii sau sa merg la spectacolele ei la scoala...Ma simteam neputincioasa si nu eram satisfacuta de viata pe care o duceam. Acum nu lucrez, de plictisit ...n-am timp :-)) dar reusesc sa ma bucur din plin de copii, sa-i ajut sa se realizeze si sa-i indrum pas cu pas...Anul trecut Mara a facut ore de muzica , a inceput serios voleiul...dar asta pentru ca aveam timp sa ma ocup de ea, s-o duc EU peste tot. Si nu e putin. Pentru mine conteaza mult.
Idealul ar fi sa le echilibram pe toate. Si familie, si munca si Eu. Fiecare zi e o viata, fiecare zi merita traita pe deplin, fiecare zi e timpul cel mai pretios pe care il avem...
Azi totul e invers: ma gandeam chiar, daca ziua ar dura de doua ori mai mult, as avea timp sa fac tot ce-mi trece prin minte? Acum mi se par cele 24 de ore prea putine, as vrea mai mult timp, vad atatea lucruri de facut in jurul meu (desi nu lucrez la ora actuala) si ma streseaza ideea ca nu reusesc sa fac tot ce imi propun.
Si fata de trecut...parca nu mai gasesc timp pentru lucruri care le faceam des: sa citesc o carte, sa vad filme sau pur si simplu sa...nu fac nimic.
Acum poate imi dau seama mai bine cat de pretios este timpul si ce dusman ne este in acelasi timp...
Fratele meu ma intreba: "nu te plictisesti fara sa lucrezi"? I-am raspuns surazand "pai n-am timp. Nu stii tu cate as avea de facut zilnic dar ziua zboara si cu ea si saptamana si lunile..."
Cand lucram la birou eram multumita de servici dar si nemultumita pentru ca mi se parea ca cineva imi fura timp pretios: nu vedeam soarele (intram dimineata si ieseam seara), nu ma puteam bucura de copii, de casa, de nimic. N-aveam timp. Aveam bani dar n-aveam timp sa ies, sa fac un concediu cand doream, sa o duc pe Mara la sport,la muzica, sa o ajut la lectii sau sa merg la spectacolele ei la scoala...Ma simteam neputincioasa si nu eram satisfacuta de viata pe care o duceam. Acum nu lucrez, de plictisit ...n-am timp :-)) dar reusesc sa ma bucur din plin de copii, sa-i ajut sa se realizeze si sa-i indrum pas cu pas...Anul trecut Mara a facut ore de muzica , a inceput serios voleiul...dar asta pentru ca aveam timp sa ma ocup de ea, s-o duc EU peste tot. Si nu e putin. Pentru mine conteaza mult.
Idealul ar fi sa le echilibram pe toate. Si familie, si munca si Eu. Fiecare zi e o viata, fiecare zi merita traita pe deplin, fiecare zi e timpul cel mai pretios pe care il avem...
