Despre nunta la romani

In traditia noastra, in lumea crestina si profund rurala de la noi, se considera ca viata omului are trei momente foarte importante: botezul, nunta si inmormantarea. Toate trei au o legatura deosebita cu viata religioasa a omului, iar primele doua sunt considerate Sfinte Taine.

Cuvantul nunta vine de la latinescul nuptiae si inseamna unirea fizica dintre doi oameni. Un barbat si o femeie, dupa preceptele crestine, intre doua persoane si atat, ca sa fim in trendul contemporan.

Cununia sau casatoria este precedata de logodna. Cuvantul logodna este de origine slava si inseamna a face fagaduinta de casatorie. Ea este randuiala tocmirii nuntii a doi tineri care s-au fagaduit unul altuia. Biserica binecuvanteaza aceasta veche datina printr-o slujba scurta, care este savarsita inaintea nuntii. Se recomanda ca cele doua slujbe sa fie savarsite in aceeasi zi.

Mirii trebuie sa fie de aceeasi religie. Si tot traditia mai cere, dar regula este adesea incalcata cu dezlegare-ingaduire de la preot, ca nasii sa fie casatoriti si sa aiba o viata de familie exemplara, pentru a le fi modele finilor.

Inelele de logodna sunt semnul legaturii pe care o faureste Taina casatoriei. Nunta se celebreaza in naos. Pe durata nuntii, cei doi tineri sunt cinstiti asa cum sunt cinstiti imparatii, aceasta fiind si sensul incoronarii lor.

Impartasirea din paharul comun, binecuvantat de preot, este simbolul bucuriei nuntii, dar, mai ales, comuniunea si unirea celor doi soti, care de acum isi vor impartasi bucuriile si necazurile. La inceput, a existat numai paharul, asa cum arata rugaciunea de binecuvantare, apoi s-a adaugat si painea. Aceasta poate fi interpretata ca o reminescenta din traditia romana, in care la nunta se frangea painea pe care mirii o mancau impreuna.

Cantarea "Paharul mantuirii", care se rosteste la impartasirea mirilor, ne duce cu gandul la paharul sau potirul din care se impartaseau credinciosii. La inconjurarea mesei sau dansul ritual mirii trebuie sa participe cu decenta si sobrietate.

Atitudinea mireselor de a se feri una de alta si de a evita sa se intalneasca pe drum este una din practicile superstitioase care nu se justifica. Biserica nu indeamna la o asemenea comportare, ci, dimpotriva, recomanda comuniunea.

Miresele ar trebui sa se intalneasca, sa se imbratiseze, sa se felicite, amintindu-si toata viata ca s-au cununat la aceeasi biserica.

Sezonul nuntilor la romani apare atunci cand, spun gospodarii, vinul este destul de batran. Nicio nunta nu poate avea loc in posturile mari, in cele 40 de zile dinaintea Craciunului sau Pastilor.

Rudele si prietenii se alatura familiei nuptiale, adica mirilor, la nunta bisericeasca si la receptia de mai tarziu. Unul din momentele cele mai importante ale petrecerii de nunta este despletirea coronitei de mireasa, care simbolizeaza trecerea la statutul de femeie casatorita.

Celor care nu si-au gasit inca un partener de viata traditia le da posibilitatea sa se intalneasca la Serbarea Fecioriei de pe Muntele Gaina, din Transilvania, pentru a se cunoaste si, eventual, pentru a-si gasi parteneri.

Aniversarile nuntii

1 an - nunta de hartie;
2 ani - nunta de bumbac;
3 ani - nunta de piele;
4 ani - nunta de fructe sau de flori;
5 ani - nunta de lemn ;
6 ani - nunta de zahar sau de fier;
7 ani - nunta de lana sau de cupru;
8 ani - nunta de bronz sau de lut;
9 ani - nunta de rachita;
10 ani - nunta de tinichea sau de aluminiu;
11 ani - nunta de otel;
12 ani - nunta de matase;
13 ani - nunta de dantela;
14 ani - nunta de fildes;
15 ani - nunta de cristal;
20 ani - nunta de portelan;
25 ani - nunta de argint;
30 ani - nunta de perla;
35 ani - nunta de coral;
40 ani - nunta de rubin;
45 ani - nunta de safir;
50 ani - nunta de aur;
55 ani - nunta de smarald;
60 ani - nunta de diamant;
65 ani - nunta de alabastru;
70 ani - nunta de platina.