giovedì 18 settembre 2008

Oameni sau ingeri? Persone o angeli?


Urmaream canale 5 si era vorba de un baiat de 16 ani(napoletan) care din cauza unui accident de masina a ramas fara un picior. Dar a salvat mama sa, pentru ca in secunda in care a auzit masina, a sarit s-o traga pe mama lui din drum ramanand el intre doua masini... A fost premiat cu o medalie de aur din partea presedintelui tarii dar ce m-a surprins mai mult a fost buna voia cu care un baiat atat de tanar povestea si mai ales pozitivitatea cu care reusea sa-si vada propria situatie...
Si mi-a adus aminte de un tanar care tot asa s-a aruncat in strada sa ma salveze pe mine...eram in centrul istoric la Napoli, un haos de nedescris, la un moment dat incerc sa atraversez dar ma simt luata cu forta de un baiat si trasa inapoi...iar un bolid alergand in mijlocul strazii...Din fericire nu s-a intamplat nimic rau, pe moment nu pricepusem absolut nimic, iar cand m-am uitat in jur am reusit sa vad doar 2 secunde acel baiat care dupa aceea s-a pierdut in multime... Evident ca am multumit din tot sufletul acelui tanar atat de nobil si saritor.....
Si ieri cand ma duceam dupa Mara la sala alt episod: Manuel in spate pe scaunelul lui a deschis blocajul de la masina, si nu numai atat dar incerca sa deschida chiar usa...Eu ma oprisem intr-o zona unde aveam spatiu si in spatele meu era un trafic exagerat, dar coborand am observat in spatele meu un tanar care lasase masina in strada si venise spre noi....Atunci am observat ce facea Manuel si pericolul de a ma trezi cu el pe bordura...Tanarul vazand ca-mi dadusem seama de situatie s-a indreptat fara sa zica nimic spre masina lui...am multumit din nou din priviri (haosul din strada nu permite sa te opresti) si l-am luat pe Manuel....Evident am blocat usa din spate cu leva metalica in acest mod el nu mai are posibilitatea de a o deschide din interior...In concluzie..oameni buni si cu adevarat saritori sunt...si asta cred ne umple pe toti cu speranta de mai bine...

Seguendo stamattina canale 5 mi ha molto colpita la storia di Marco, ragazzo napoletano di 16 anni che con il suo coraggio ha salvato la mamma da un incidente auto, rimanendo però lui senza una gamba....
E mi ha ricordato un ragazzo che salvò me tempo fa ....Ero nel centro storico, Napoli, ad un certo punto cerco di attraversare la strada ma mi sento tirata con forza dietro....Poi un'auto passò ad alta velocità....Qualche secondo non capisco nulla, poi mi giro e vedo questo ragazzo che si perde fra la gente...Certamente ringrazio a Dio e a lui per avermi salvata...E' stato un angelo o uno din noi?
Ieri un altro episodio: vado a prendere Mara dalla palestra, lascio la auto vicino strada (ma in un posto dove potevo fermarmi) il tempo che scendo noto un giovane che si dirige verso la mia auto....In quel momento noto anch'io che Manuel aveva sbloccato l'auto e cercava addiritura di aprire la porta, mettendolo in pericolo di cadere sul bordo della strada...Mi affretto ovviamente ma ringrazio con lo sguardo al giovane che dopo si gira verso la sua auto lasciata in mezzo al traffico...
Brava gente c'è , i napoletani lo hanno dimostrato più volte, e ringrazio nuovamente a tutti...Se gli angeli sono fra di noi, le speranze di un mondo migliore ci sono ancora....

3 commenti:

Anonimo ha detto...

Ai dreptate Kriss mai exista si oameni cu suflet bun ,ma bucur ca Manuel nu a patit nimic.Cred ca cineva acolo sus are grija de noi si prin intermediul oamenilor de langa noi isi face simtita prezenta ,cand avem mai mare nevoie.

Anonimo ha detto...

Kris bine ca n-ati patit nimic .. mai sunt si persoane saritoare se vede... Cit despre Manuel acum incepe sa fie nazdravan si curios ..
Il stiu si eu pe baiatul cu accidentul .. e chiar impacat cu soarta lui pentru ca si-a putut salva mama.

kris ha detto...

Multumesc fetelor! Asa e. Noroc cu ingerii de langa noi.
Manuel imi seamana ;-),e curios si nu ii este teama de nimic.
Slava Domnului ca nu s-a intamplat nimic rau! Dupa cum se vede, avem mereu de invatat si mai ales de deschis ochii....

Archivio blog